Dereaua cu plopi

Toata noaptea au fost explozii la cariera
Pe deal se vedeau unele ramasite
Unele femei care gateau sarailie si scoteau pe geam
Cele mai demne covoare; Nu e nici aproape nici departe
Dealul e acelasi desi urmele inca au ramas
In zori, cand se aprind cele dintai lumanari
Si totul se lumineaza
In zori, cand potecile devin neincapatoare
Si gastele oamenilor isi iau cativa metri zborul
Pana pe izvor; sau noaptea, in rapa, cand serpii se ascund
Iar balariile sunt tot mai adanci tot mai negre

Langa noi a ramas Neda, fantana si maracinii
Care acopera ultimele flori cedate greu
Ca dupa o batalie indelung tinuta sub pamant
Ale mortii sunt mainile care aduna sare, carbit
Si intoarce semintele din pamant.

Podul se tine bine desi zguduit zilnic
De micile cutremure. Pilonii grosi au devenit din rosii albastri
Din albastri negri ca mai apoi, seara, sa sclipeasca
Viata lor e acolo si inca rezista podul inca rezista
Izvorul a cedat si incet, din apa curgatoare, a devenit brusc
O groapa comuna; Cine sa opreasca apa si cerul si totusi
Ele se opresc; cine sa opreasca apa si cerul ai spune iar
Imprastiind seminte de pepeni, mici averi ale zonei
Deja pustiite de seceta, puhoaie de praf si sulf
Care se lasa incet, linistite, asupra campului
Asupra apei care face mici cerculete apoi se limpezeste iar.

E o seara aproape frumoasa pe prispa fumam
Si admiram caisul vecinului
gaste salbatice care incearca sa zboare
Numai putin asupra fantanei din curte si doi copacei
Crescuti langa casa
Plopii pe mal care se ridica si cad se ridica
Un fir de apa care isi face loc printre pietre
Apoi dispare
Streasina casei se misca putin, numai putin ratele
Incep sa zboare se ridica si cad se ridica D

fragment

Si in spatele lucrurilor Ce ramane
ce anume ramane
Sa-mi spui tu

o pisica turbata, tinuta de stapan in sac
Trei saptamani, fara mancare si apa,
Fara lumina si aer, fara sentimente;

Animalele pe care le-a sfasiat cu o zi in urma;

Mi-aş dori foarte mult să îţi simt mainile acum
când totul pare nesfârşit şi murdar

один два три

Fragment

Si cele ramase in urma
Si cele mai putin apropiate noua
Vor disparea pentru o clipa vor disparea

Pentru o clipa ne oprim cu totii aici
Pe mormanul plin de gunoaie
Unde au soptit cu totii prima oara “Da, sa mergem “
Si au hotarat toata noaptea, printre baterii de vin
Si sifoane rasuflate. Aveam sa devenim mai multi
Si mai vrednici caci noaptea asta e unica, ti-am zis
O carpeta veche as vrea, sa-mi pun capul aici
Pret de o clipa; Vezi moara aia urata
Moara aia urata, neagra si plina de sobolani
Teiul inalt al silviei si curba dubla
Vezi viile de la nuci, priporul adanc, surpat putin
De miile de oameni care isi cara lut si ridica wc-uri

***

***

Ma gandesc sa scot un volum. Voi ce ziceti ?

Asa arata un videopoem cu adevarat

Desi nu sunt de acord cu aceasta melodie in videopoem [care e f faina dar care fura din atentie si e nedrept ptr versuri] recunosc ca este cel mai reusit de la noi.
Creat de Catalin Lazurca, versuri Dan Sociu

America

Daca

ma duc la un interviu unde explic, printre altele, ca sunt animat de interesul pentru lumea exterioara si tipa ma intreaba daca asta inseamna ca vreau sa plec in italia, sa renunt la viata sau sa lupt in continuare ?

Women, Don’t Drive !

Women, know your limits !