Dereaua cu plopi

Toata noaptea au fost explozii la cariera
Pe deal se vedeau unele ramasite
Unele femei care gateau sarailie si scoteau pe geam
Cele mai demne covoare; Nu e nici aproape nici departe
Dealul e acelasi desi urmele inca au ramas
In zori, cand se aprind cele dintai lumanari
Si totul se lumineaza
In zori, cand potecile devin neincapatoare
Si gastele oamenilor isi iau cativa metri zborul
Pana pe izvor; sau noaptea, in rapa, cand serpii se ascund
Iar balariile sunt tot mai adanci tot mai negre

Langa noi a ramas Neda, fantana si maracinii
Care acopera ultimele flori cedate greu
Ca dupa o batalie indelung tinuta sub pamant
Ale mortii sunt mainile care aduna sare, carbit
Si intoarce semintele din pamant.

Podul se tine bine desi zguduit zilnic
De micile cutremure. Pilonii grosi au devenit din rosii albastri
Din albastri negri ca mai apoi, seara, sa sclipeasca
Viata lor e acolo si inca rezista podul inca rezista
Izvorul a cedat si incet, din apa curgatoare, a devenit brusc
O groapa comuna; Cine sa opreasca apa si cerul si totusi
Ele se opresc; cine sa opreasca apa si cerul ai spune iar
Imprastiind seminte de pepeni, mici averi ale zonei
Deja pustiite de seceta, puhoaie de praf si sulf
Care se lasa incet, linistite, asupra campului
Asupra apei care face mici cerculete apoi se limpezeste iar.

E o seara aproape frumoasa pe prispa fumam
Si admiram caisul vecinului
gaste salbatice care incearca sa zboare
Numai putin asupra fantanei din curte si doi copacei
Crescuti langa casa
Plopii pe mal care se ridica si cad se ridica
Un fir de apa care isi face loc printre pietre
Apoi dispare
Streasina casei se misca putin, numai putin ratele
Incep sa zboare se ridica si cad se ridica D