***

***

Daca te prinde intunericul nu ai nimic de facut
iti acoperi ochii si taci:

O movila ciudata de pamant, copaci, crengi
o liniste profunda;
Nu, dincolo de poteci, spre Tisita
nu poate fi nimic altceva; daca te indrepti incet
cu precizie, spre nord, o fasie inegala de bolovani
te va adanci in creasta. Pe pripor, inainte,
cu toti sfintii de care ai auzit si pe care, la nevoie,
ii slujesti; Cum jivinele si oamenii, acum,

Razboiul razboaielor

Doar gardul albastru din caramida
Sustinut de doua grinzi. Desi putrezite
Forta lor ma inspira; o unitate mobila de
Masurare a nevoii. Cand ploaia vine

In noptile cele mai lungi

In noptile tale cele mai lungi
Te apuca mai mult ca oricand nostalgia !

Si nimic din ce a fost nu e aici
Si n-ai nevoie de carti Zen sa iti dai seama
Ci doar de o cafea tare si multe tigari.

Cantecul lui Eusebiu

I

Dacă visul de ieri se năruie şi simţi cauza
ca o istovitoare întrebare ”Ah, unde suntem?
De unde priveşti către noi, de unde priveşti
peste noi?”
Desigur, îţi poate părea altfel dar e doar efectul
unei lungi şi istovitoare discuţii despre bine;

La masa de prânz, servind crutoane şi aperitive
sucuri şi vinuri închise la culoare
te-ai ridica fără scrupule, ai arunca tot pe podea
Şi dacă oamenii cred
ce cred despre viaţă şi lucruri,
tocmai asta te ridică deasupra lor. Cu meticulozitate
răstorni totul doar pentru a reface totul la loc.
O perfecţiune perversă, aproape de nebunie
îţi ia loc sângelui şi îţi umple inima de anxietate.

Cântecul lui Eusebiu

Din toate lucrurile din lume
pe care ai fi putut să le alegi
nimic nu te-ar dezgusta mai tare

însă aici, sub şopronul acesta umed
gândurile tale capătă o altă claritate;
Chiar dacă totul e departe de tine
şi totul ştiut de tine
devine din ce în ce mai pustiu.

Sunt câteva nopţi de când ploaia vine
şi duşumeaua scârţâie încet. E un semn
ăsta e doar un semn pentru tine. Restul
vine pe rând, uşor, ca firele de apă
şi se îmbină în pământ. Ca prispa rece
pe care te aşezi acum; îmi spui
“suntem departe”, ştiu, suntem departe
chiar dacă totul a pornit de aici

şi ştim noi oare unde se îndreaptă ?

Pentru o clipă doar copacii toţi dispar
pământul tot dispare rămânem doar noi
şi câteva gânduri .

Iar dacă am ajuns aici, în pragul lucrurilor
e clar că nu putem da înapoi; şi dacă ceva,
orice, se transformă în tine
e semn clar că ploaia a încetat
iar gândurile noastre redevin o pacoste.

Aşa cum pentru o clipă toate dispar
aşa cum pentru o clipă stăm aici, singuri,
cu gleznele pline de moloz
am fi putut să alegem cu totul altceva
dar asta te-ar fi dezgustat şi mai tare

Ion Chichere – Poemul pentru Claudia

Am plans pe toata lungimea frunzelor
o apa usoara ratacita in vant
ca si panza unei lacrimi
care opreste ochii dincolo de toamna

Jack Johnson – Sexy Plexi

Jack Johnson – Times like these

Air – All i need

Lisa Ekdahl – It Had to Be You